in , ,

Cutia cu metafore – Inima perfectă

Poveste de suflet…

Într-o zi, un tânăr stătea în mijlocul orașului proclamând că are cea mai frumoasă inimă din toată împrejurimea. O mulțime mare s-a adunat și toți i-au admirat inima pentru că era într-adevăr perfectă – nu avea nici un semn sau defect. Da – toți au fost de acord că era cu adevărat cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată. Tânărul era foarte mândru și se lăuda tot mai tare cu inima lui frumoasă.

Dintr-o dată un bătrân a apărut în fața mulțimii și a spus „Oh, dar inima ta nu este nici pe departe la fel de frumoasă ca a mea”. Mulțimea și tânărul au privit inima bătrânului. Bătea puternic, dar era plină de cicatrici, avea locuri de unde se îndepărtaseră bucăți iar golurile erau acoperite de alte bucăți, însă nu se potriveau destul de bine. De fapt, în unele locuri, existau găuri adânci din care lipseau bucăți întregi.

Oamenii se gândeau: „Cum poate să spună că inima lui este mai frumoasă!?” Tânărul s-a uitat la inima bătrânului și văzându-i starea, a râs. „Trebuie că glumești!”, a exclamat el. „Compară-ți inima cu a mea. A mea este perfectă, pe când a ta este plină de cicatrici și lacrimi.” „Da” a spus bătrânul, „a ta arată perfect, dar eu nu aș schimba-o niciodată pe a mea cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea – astfel îmi sfâșiez o bucată din inima mea și o dau lor și de multe ori ei imi dau o bucată din inima lor care acoperă locul gol din inima mea. Dar fiindcă bucațile nu sunt la fel – rămân niște margini aspre pe care le prețuiesc fiindcă îmi amintesc de dragostea pe care o împărtășeam.”

„Uneori am dat bucăți din inima mea, iar cealaltă persoană nu mi-a întors o bucată din inima lui. Acestea sunt golurile, fiindca în dragoste sunt șanse și neșanse. Cu toate că aceste goluri sunt dureroase, rămân deschise amintindu-mi de iubire. Dar am speranța că într-o zi acești oameni ar putea să se întoarcă și să umple golul. Așadar, acum vedeți care este adevărata frumusețe?”

Tânărul stătea tăcut, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji. Se îndreptă spre bătrân, smulse o bucată din inima lui tânără și frumoasă; cu mâinile tremurânde i-o oferi bătrânului. Bătrânul luă ofranda și o așeză în inima sa; apoi luă o bucată din inima sa cicatrizată și o așeză în rana din inima tânărului. Se potrivea, dar nu perfect.

Tânărul își privea inima care acum nu mai era perfectă, dar era mai frumoasă ca niciodată fiindca dragostea din inima bătrânului curgea prin a lui.

Sursa: citehr.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0

La job: Manipulatori, habarniști și manageri în minciună

Reguli de bază în educația tibetană