aezorwyn
Undeva departe, era odată o insulă unde trăiau toate sentimentele și valorile umane: Buna dispoziție, Tristețea, Compasiunea, Bucuria, Înțelepciunea, Iubirea… Într-o zi au fost anunţate că în scurt timp insula avea să fie inundată, aşa că locuitorii trebuiau să-şi facă rost de bărci pentru a pleca. Toate sentimentele şi-au construit câte o ambarcaţiune; singură, dragostea, mai naivă şi cu capul în nori, a rămas fără barcă.
La momentul plecării, iubirea se rugă de vecinele sale, doar s-o găsi vreuna s-o ia pe vasul ei.
Bogăția trecu pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă și Iubirea îi zise:
„Bogăție, mă poți lua cu tine?”
„Nu te pot lua, căci e mult aur și argint în barca mea și nu am loc pentru tine.”
Iubirea atunci se hotărâ să ceară ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo într-o superbă navă:
„Orgoliule, te rog, mă poți lua cu tine?”
„Nu te pot ajuta, Iubire, răspunse Orgoliul, aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava.”
Atunci Iubirea întrebă Tristețea, care trecea pe lângă ea
„Tristețe, te rog, lasă-mă să vin cu tine, pot?”
„Oh Iubire răspunse Tristețea, sunt atât de tristă încât trebuie să stau singură”
Dintr-o dată, auzi pe cineva vorbind:
„Vino Iubire, te iau cu mine.”
Când sosiră pe țărm, bătrânul care o luase în barca sa plecă imediat. Iubirea întrebă Cunoașterea:
„Îmi poți spune te rog, cine m-a ajutat?”
„Era Timpul” răspunse Cunoașterea.
„Timpul?” se întrebă Iubirea, „Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?”
Cunoașterea, plină înțelepciune, îi răspunse:
„Pentru că numai Timpul e capabil să înteleagă cât de importantă e Iubirea în viață.”
Sursa: Social Media
Loading…