in , ,

Hărți antice misterioase – Civilizație preistorică avansată

Ar trebui să vă dea de gândit…

Dovezi că într-o perioadă îndepărtată o civilizație dezvoltată a locuit sau a vizitat Terra, sunt peste tot în jurul nostru – de la construcții megalitice până la hărți detaliate. Trebuie doar să le luăm în calcul și să gândim liber fără influențele societății în care trăim, a științei care a fost implementată sau a educației primite. Ne vom opri asupra hărților misterioase care au rămas fără un răspuns din parte istoriei oficiale.

Harta tridimensională a Uralului

Placa de piatră cu o hartă a reliefului uneia din zonele Uralului, numită piatra Dashka – în onoarea nepoatei descoperitorului, piatra lui Chuvyrov sau descoperirea din Chandar, a fost găsită în 1999, în satul Chandar, raionul Nurimannovsk, de către Aleksandr Chuvyrov, doctor în științe fizico-matematice, profesor la Universitatea de Stat din Baskiria. Cercetătorii sunt de părere că acestă hartă este obținută în mod artificial. Greutatea ei este de peste o tonă cu dimensiunile de 1.5m x 1m și grosimea de 16cm. Compoziția petrografică prezintă un mare interes între cercetători. Academia de Științe din Baskiria a determinat că baza, care este de aproximativ 14 cm, este alcătuită din dolomit, caracterizat prin duritate și rezistență mare. Acest material natural este o rocă sedimentară dar în cazul de față lipseste nisipul. Al doilea strat pe care a fost aplicat desenul este din sticlă de diopsid (1-2cm). Știința contemporană nu cunoaște metode de prelucrare a acestui cuarț. Ultimul strat de la suprafață, ce protejează harta de factorii distructivi ai mediului înconjurător este constituit din porțelan de calciu.

Harta este o reprezentare în altrorelief a zonei care se întinde de la Ufa până la Sterlitamak, inclusiv râurile Belaia, Ufimka, Sutolka. Rezultatul cercetătorilor a fost confirmat de Direcția Militaro-Topografică a Statului Major al Forțelor Armate din Rusia: „Pe suprafața plăcii este reprezentat relieful ce redă exact pintenii de sud-vest a dealurilor din Baskiria, cu o mică deplasare a albiilor arterelor acvatice din zona menționată”. În desen este trasată o zonă de aproximativ 100-150 km pătrați pe o scară de 1:1.1km. Au fost luate în considerare toate detaliile: adâncimea râurilor, înalțimea colinelor și diverse construcții hidrotehnice, plute, etc.

Există ideea conform căreia placa respectivă ar fi doar un fragment dintr-o hartă mult mai mare, poate a întregului glob. Unii consideră că părțile ei componente s-ar afla pe diferite continente ale lumii. Alți specialiști cred că harta a fost creată în zona muntilor Ural, iar în perioada glaciară s-ar fi desfăcut în câteva fragmente. Inițial s-a estimat vechimea plăcii la 3000 de ani. Placa a fost supusă unui șir de analize, inclusiv analiză cu radiocarbon și metodei de scanare a straturilor cu un cronograf uranic dar s-au obținut rezultate contradictorii. Ulterior, pe suprafața plăcii au fost descoperite urmele imprimate ale unor scoici care au trait în paleogen și au dispărut în urmă cu 50 de milioane de ani însă nu se poate exclude posibilitatea ca aceste urme să fi fost acolo în momentul realizării hărții sau să fi fost făcute în mod artificial.

Există un șir de hărți ale reliefului utilizate de forțele militare, pentru realizarea cărora s-au folosit imagini provenite de la sateliți. Însă e mult mai dificil de explicat metoda redării profunzimii râurilor cu mijloacele tehnice convenționale de atunci deoarece cartografia modernă nu cunoaște asemenea procedee. Să sperăm că tehnologia modernă va desluși misterele din spatele hărții iar aceste informații vor fi furnizate publicului larg.

Cine a fost creatorul hărții? O civilizație extraterestră sau strămoșii noștrii? Ce taine ascunde acest mesaj ajuns până la noi din trecutul îndepărtat? Aceste întrebări incită de peste un deceniu creierele savanților și oamenilor pasionați de mistere.

Harta lui Piri Reis

În anul 1929, un grup de istorici descoperă întâmplător, în Palatul Topkapi, din Istanbul, o bucată de piele de gazelă, care părea să reprezinte o hartă. Peticul ilustra coasta de vest a Africii, coasta estică a Americii de Sud și coasta nordică a Antarcticii, iar printre însemnările făcute, pe ea stătea imprimat, în limba arabă: “Această hartă a fost scrisă de Piri Ibn Haji Mehmet, nepotul lui Kemal Reis, din Gallipoli,în luna lui muhharem din anul 919”. Data corespundea perioadei 9 martie – 7 aprilie 1513. Nimic nu părea să fie ciudat sau misterios la acea hartă însă în 1953 cartograful american Arlington H. Mallery proiectează harta pe un planiglob și constată cu surprindere că documentul este atât de exact pe alocuri, încat poate aduce unele rectificări chiar hărților contemporane, încluzând porțiuni din Antarctica. Harta este a treia hartă existentă a lumii, desenată pe piele de gazelă, cu dimensiuni reportate ca fiind de 90× 63 cm.

Descoperit oficial la 300 de ani după redactarea hărții, continentul alb nu prea avea ce căuta pe o hartă din anii 1500. Misterul nu se opreste aici. Harta nu indică linia de coastă a Antarcticii descrisă de calota glaciară, ci marginea de sub gheață a acesteia, limita insulară. Descoperirea este considerată uluitoare, întrucât, continentul se află sub ghețuri de sute de milioane de ani, iar tehnologia penetrării lor a devenit posibilă cu numai câteva decade în urmă. Dovezile geologice confirmă că cea mai apropiată perioadă când “Pământul Reginei Maud” – cum a fost numită coasta nordică a Antarcticii – putea fi parțial descoperit de ghețuri, ar fi fost acum 6.000 de ani. Unii cercetatori împing această dată chiar mai în urmă, acum 9.000 sau 13.000 de ani. Nu numai că istoria ne învață că o tehnologie care să permită asemenea performanțe nu era accesibilă în acele vremuri, însa cea mai veche civilizație cunoscută nu datează decât din anul 6.000 î.Hr. Abia în secolul XX, omul a devenit capabil să stabilească forma de sub ghețuri a Antarcticii, cu ajutorul sateliților și al sondărilor seismice, niciodată disponibile până atunci.

Misterul nu poate explicat, dar harta lui Piri Reis confirmă existența unor hărți mult mai vechi. Iar aceste hărți susțin teoria unei explorări globale riguroase de către o civilizație preclasică, nedescoperită. Se pare că autorii lor stăpâneau cu precizie coordonatele, latitudinea și longitudinea, noțiuni pe care noi le posedăm de aproximativ 200 de ani.

Harta lui Oronteus Finaeus

Un profesor de științe, Charles Hapgood, în timp ce căuta prin camera cu hărți a Bibliotecii Congresului, a descoperit ceva uimitor. În momentul în care privirea sa a cîzut asupra emisferei de sud a unei hărți a lumii desenată de către Oronteus Finaeus în 1531-1532, instantaneu a avut convingerea că a găsit o hartă autentică a adevăratei Antartici. Misterul acestei hărti este faptul că prezintă Antarctica asa cum arată ea sub gheață cu mult înainte ca Antarctica să se fi descoperit. Și poate cel mai mare mister dintre toate, este faptul că arată peninsula Antarcticii, nu așa cum arată astăzi, acoperită cu mai mult de o milă de gheață, ci cum arată de fapt sub această pătură de gheață.

Noi înșine, am ajuns să cunoaștem cum arată pământul de sub peninsula Antarcticii doar din 1958, când am efectuat investigații seismografice a calotei glaciare. Hapgood și-a testat teoria, suprapunând harta lui Oronteus Finaeus cu o hartă a Antarcticii așa cum arată acoperită cu gheață. Hărțile erau similare, dar detaliile privind liniile de coastă ale Antarcticii erau neclare datorită păturii de gheață. Dar, folosind o hartă creată de investigațiile seismografice, acesta a fost capabil să compare detaliile liniei de coasta cu cele din harta lui Oronteus Finaeus. Când hărțile au fost suprapuse, similaritățile l-au uimit.

Harta lui Mercator

Gerardus Mercator a fost un cartograf și matematician flămând de renume din Evul Mediu. Acest nume este un nume latinizat, un obicei pe atunci foarte răspândit; numele său real a fost Gerard De Kremer. În 1537, Mercator realiza prima sa hartă – era o hartă a Țării Sfinte, care, în opinia sa, avea să contribuie la „o mai bună întelegere a Vechiului și Noului Testament“. Datorită acurateței ei, harta a fost apreciată de mulți dintre contemporanii lui Mercator.

Încurajat de propriul succes, Mercator a publicat o hartă a lumii în 1538. Anterior cartografii știau prea puține despre America de Nord, pe care o numeau „Îndepărtatul ținut necunoscut“. Deși denumirea geografică „America“ exista deja, Mercator a fost primul care a folosit-o cu referire la America de Nord și de Sud.
Mercator a trăit într-o epoca a expedițiilor maritime și a descoperirilor geografice. Însă informațiile parvenite de la navigatori erau dintre cele mai contradictorii. Aceasta le îngreuna enorm sarcina cartografilor, care se vedeau obligați să intuiască informațiile-lipsă. Cu toate acestea, în 1541, Mercator și-a atins obiectivul de a realiza „un glob pământesc mai complex decât toate câte se făcuseră până atunci“.

Harta lui Buache

Phillipe Buache, un geograf francez din secolul al XVIII-lea a desenat o altă hartă care îi poartă numele și a publicat-o în 1737. Deși se crede că a fost copiată dupa celelalte hărți enumerate mai sus, harta lui Buache prezintă Antarctica precum două teritorii care sunt desparțite între ele de un fluviu mare. Harta prezintă continentul fără gheață, cu vegetație și diverse forme geografice. Acesta arată Insulele Canare în poziția lor corectă și, de asemenea, conturul corect al platoului subacvatic pe care sunt situate. În 1958 când primul studiu aprofundat a fost realizat asupra Antarcticii cercetătorii au descoperit acuratețea hărții geografului francez.

Concluzia

Este evident că oricine ar fi desenat hârtile din sursa originală, acum mii de ani, trebuiau să aiba un nivel tehnologic superior și care, au explorat întregul glob, de la nord la sud, de la est la vest. Acest lucru stă mărturie faptului că exista o civilizație avansată în preistoria îndepărtată, încă necunoscută. Dovezile arată că suntem o specie ce suferă de amnezie; am uitat ceva de o importanță covârșitoare din propriul nostru trecut. Când o să ne reamintim, o să realizăm că civilizația noastră nu este apogeul spre care totul a tins de-a lungul timpului geologic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0

Fenomenul OZN și aparițiile extraterestre – Origine demonică

Cutia cu metafore – Comorile fiecăruia