in , ,

Istoria secretă – Naziștii, OZN-urile și Antarctica

Uneori istoria este o minciună…

Al Treilea Reich și OZN-urile

Primele cazuri de apariții ale unor OZN-uri în secolul trecut, au fost înregistrate oficial în timpul celui de-al doilea război mondial. Martorii menționau forme ciudate, de țigară, de farfurie sau sferice. Se făceau referiri la vitezele uriașe ale acestor aparate – puteau să apară brusc, să zboare printre bombardierele militare și să dispară fără urmă. Piloții militari au semnalat faptul că aparatura de bord refuza să funcționeze ca și când apariția acestor forme ciudate acționau ca un fel de câmp de forța ce interacționa cu aparatele de navigație. A aparut astfel denumirea de Obiect Zburător Neidentificat, abreviat simplu – O.Z.N.

Serviciile secrete susțin că germanii au început elaborarea unor astfel de proiecte în timpul războiului. Proiectarea, construirea și testarea unor aparate de zbor experimentale sub formă de discuri de către naziști nu pare a fi o afirmație hazardată, luând în calcul progresul tehnic german de la sfârșitul războiului – amintim aici doar de avioanele cu reacție Messerschmitt Me 262 și primele rachete balistice V1, V2. Proiectul denumit sistemul Schriever-Habermohl și desfășurat între 1941 și 1943 a avut baza la Praga și a fost dezvoltat de Luftwaffe la ordinul dat de Hitler lui Hermann Goering, având ca scop creearea unei super arme. Din memoriile unui deținut în lagărul de la Peenemunde, aflăm că un straniu aparat în formă de disc s-a ridicat în aer însă pe durata zborului s-a observat o anumită instabilitate. Se pare că testele au continuat dupa ce acest aparat a fost doborât de o rafală de vânt. În februarie 1945 un astfel de aparat s-a ridicat de la sol la o înălțime de 15 kilometri și a atins viteza de 2200 kilometri/oră. Decola și ateriza vertical, putea rămâne suspendat în aer și să zboare în orice direcție fără să se răstoarne.

De ce formă de discuri? Cercetările savanților germani în domeniul aerodinamicii au arătat că o astfel de formă este favorabilă vitezelor mari. Ultima parte a războiului s-a dus și pentru capturarea savanților care mai târziu au continuat studiile în Rusia și SUA. După război savanții americani și ruși au căutat schemele mașinilor germane și au rămas uluiți de o fotografie a unui aparat care amintea de OZN. Există date despre faptul că participanții unei expediții americane au observat aparate de forma neobișnuită care apăreau din apele Antarcticii. Ori dacă această tehnologie exista la jumătatea secolului trecut, nu putem să nu ne întrebăm câte din OZN-urile atribuite în mod eronat unor ființe din alte lumi, au fost proiecte secrete continuate de către țări ca Rusia, SUA sau Marea Britanie, învingătorii celui de-al doilea război mondial. Sunt anumite surse, mai puțin oficiale, care spun că naziștii nu au pierdut răboiul ci s-au retras în Antarctica, în ținutul arctic numit de ei – Newschwabenland.

Hitler și Antarctica

Se cunoaște versiunea oficială privind circumstanțele morții lui Hitler – că ar fi înghițit otravă, apoi s-a împușcat cu revolverul și în ultimă instanță soldații i-au ars trupul parcă adâncind astfel misterul. Explicația convine de minune istoricilor oficiali pentru care istoria nu e o enigmă, dar până în 1948 Stalin avea o atitudine destul de sceptică privind această versiune, fiind mai sigur pe cele raportate de către spionii sai. Conform informațiilor oferite de aceștia, la 1 Mai 1945, prin unul dintre sectoarele Diviziei de Gardă 52, a răzbit un grup de tancuri germane. Tancurile se deplasau spre nord cu viteză mare; în mare parte au fost distruse dar se pare că era doar o diversiune, fiind observate și automobile civile mari care au reușit să dispară într-o direcție necunoscută. Serviciile secrete credeau că în unul dintre aceste vehicule se afla și Hitler. După informațiile obținute de la foștii naziști, Adolf Hitler a trăit în Antarctica până în 1971. Expertiza osemintelor lui Hitler și ale Evei Braun a fost făcută în grabă și neatent – există mărturii că agenții sovietici au falsificat deliberat datele. Presupusele oseminte au fost înmormântate într-o localitate de lângă Leipzig. În anul 1972 au fost scoase din morminte și incinerate. De ce s-a procedat astfel?

Primele expediții germane spre Antarctica au avut loc încă din anii 1901-1903. Începând cu 1938, naziștii au început să trimită numeroase expediții spre regiunea Queen Maud din Antarctica. Majoritatea acestor frecvente și constante expediții porneau din Africa de Sud. Au fost cartografiați peste 370.000 km pătrați, germanii descoperind vaste regiuni care nu erau acoperite de gheață, lacuri cu apă caldă și numeroase peșteri. Diferite echipe științifice au fost trimise în aceste zone: botaniști, zoologi, biologi marini etc, în această misiune secretă fiind implicate multe divizii din guvernul nazist. Toate aceste expediții au culminant prin revendicare de către Germania a acestor teritorii, numele ales pentru aceasta colonie a fost Neuschwabenland. Înainte de sfârșitul celui de-al doilea război mondial, două submarine, U-530 și U-977, au adus în Antarctica oameni de știință care aveau preocupări și studii în domeniul discurilor anti-gravitationale și toată logistica necesară. Cele doua submarine nemțești au fost capturate în zona coastei Argentinei, iar echipajele au fost interogate de marina SUA. În emisfera sudică în vara 1946–1947, US Navy par să fi „invadat” Antarctica cu un mare numar de soldați. Operațiunea, denumită Highjump, a fost clasificată. În 1958, 3 bombe nucleare au fost detonate în regiune, ca parte a unei alte operațiuni secrete a SUA cu nume de cod Argus.

La începutul lunii aprilie 2011, un subiect mai puțin obișnuit făcea vâlvă în toată lumea: americanii căutau de zor ceva… în Antarctica. Operațiunea secretă se desfășura în mare viteză, aceștia încălcând chiar și regulile și legile internaționale în vigoare. De atunci, nimeni nu a mai pomenit nimic despre asta.

Indiferent care este adevărul, mai mult ca sigur că nu se regăsește în variantele oficiale.

Sursa: Blog conspiratiisimistere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0

Cutia cu metafore – Dumnezeu nu te întreabă…

Video-ul muzical de Duminică