in , ,

Cutia cu metafore – Balada vieții trecătoare

Trăiește fiecare zi… mori o singură dată

Un tren lung ne pare viața.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit, și când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până când ne dăm noi seama,
Sună, pleacă, … a trecut…

Iar durerile sunt stații,
Lungi, de nu se mai sfârșesc.
Și în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniți de visuri
Și-nsetați după plăceri!

Mulți copii voioși se urcă.
Câți în drum n-am întâlnit,
Iată un bătrân coboară,
Trist și frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm și noi.
Ce n-am da atunci o clipă
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna veșniciei
C-am trăit şi n-am ştiut…

Sursa: Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0

Umanitate – Scrisoare deschisă către liderii lumii

Secretele ascunse ale banilor – Episodul 3: Colapsul dolarului