in , , ,

Poltergeist – Latura întunecată a paranormalului

Demoni, spirite sau altceva…

Poltergeist există de când lumea. Este terifiant, controversat, negru, de neînțeles și se poate întâmpla chiar lângă noi, deși ne este greu să acceptăm că așa ceva poate fi real.

Impresionant la un fenomen paranormal extrem, așa cum este poltergeistul, este faptul că s-a manifestat în toate culturile lumii, încă de la începuturi sub exact aceleași caracteristici. Oameni care nu aveau cum să se cunoască, descriu experiențe înspăimântătoare identice, și asta nu de ieri sau de azi, ci încă din cele mai vechi timpuri. 

Poltergeist în antichitate

Poate cea mai veche mențiune scrisă a unui fenomen de tip poltergesit vine din secolul I d.Hr., atunci când istoricul roman de origine evreiască, Flavius Titus, menționează cazuri de „posedare” și „bântuire”, în termeni identici cu cei care descriu astăzi activitățile poltergeist. 

Jacob Grimm, unul dintre celebrii frați Grimm, descrie în a sa Deutsche Mythologie, un amplu tratat de mituri și legende germanice, o serie de cazuri tipice de poltergeist.

Cel mai cunoscut a avut loc la Bingen-am-Rhein, în anul 305, atunci când în casa unui localnic, oamenii au început să fie ridicați în aer, aruncați din pat și loviți violent de o forță nevăzută. Mărturiile vremii susțin că pietrele se ridicau singure și erau aruncate spre trecători de o mână invizibilă, în timp ce acelora care îndrăzneau să se apropie, aceeași forță le sfâșia hainele. În tot acest timp, în locuința afectată de fenomenele misterioase se auzeau zgomote puternice și glasuri gălăgioase ale unor oameni ce nu puteau fi văzuți.

În călătoria pe care a efectuat-o în jurul Țării Galilor, în 1191, preotul cronicar Giraldus Cambrensis nota în ampla sa lucrare, Itinerarium Cambriae, o întâmplare pe care nu avea să o uite niciodată. Acesta afirmă că într-o casa din Pembrokeshire își găsisera loc „spirite necurate” și că acestea aruncau murdării și obiecte dure către persoanele aflate în apropiere. Mai mult, „spiritele” se adresau martorilor uluiți și, nu o dată, au dezvaluit mulțimii secrete din viețile intime ale unora dintre cei prezenți.

Nu mai puțin faimos este cazul „Toboșarului din Tedworth”, Anglia anului 1661. Întâmplarea a fost menționată de filozoful Joseph Glanvill în lucrarea Saducismus Triumphatus, și face referire la întâmplările terifiante care au avut loc după arestarea unui toboșar vagabond. Acuzat că obținea bani prin mijloace necuvenite, toboșarul a fost închis, iar toba sa a fost confiscată.

Nu era decât începutul coșmarului pentru locuitorii micuței asezări medievale. Imediat după arestare, pe timpul nopții, oamenii au început să audă sunetele puternice ale tobei cu toate că nimeni nu îl putea vedea pe cel care provoca teribila hărmălaie. Manifestările misterioase au durat săptămâni în șir.

Iar dacă la aceste întâmplări o adăugăm și pe cea din 1817, de la ferma lui John William Bell Sr., Tennessee, denumită „bântuirea vrăjitoarei lui Bell”, un caz de altfel celebru în Statele Unite, nu putem decât să întregim un tablou sumbru al fenomenelor poltergeist din istorie.

Totul a început în momentul în care Bell Sr. a întâlnit un animal nemaivăzut, de o statură uriașă. Acesta avea trup de câine și cap de iepure, și a reușit să fugă înainte de a fi prins în cătarea armei de către fermier. Imediat după aceasta întâlnire, voci ale unor creaturi nevăzute au început să se facă auzite noapte de noapte.

„Spiritele” râdeau lugubru și atacau oamenii care veneau în vizită la fermă. Într-un final, ele au încetat în momentul morții misterioase a lui John William Bell Sr. Lângă trupul inert al acestuia a fost descoperit un flacon ce conținea un lichid necunoscut. Testat pe pisica familiei, lichidul s-a dovedit a fi o otravă extrem de puternică și de rapidă. Nimeni nu știe cine i-a dat flaconul fermierului și nici cum a fost acesta convins să îi bea conținutul.

Poltergeist în secolul XX

Anul 1972, Thorton Hearth, Anglia. În casa unei familii de mici industriași englezi urma să se petreacă unul dintre cele mai înspăimântătoare cazuri de poltergeist înregistrate vreodată. Trecuse de miezul nopții atunci când membrii familiei au fost treziți de zgomotul asurzitor al radioului care pornise, pare-se, de unul singur și, în plus, își și schimbase frecvența pe cea a unui post strain.

Strania întâmplare a fost urmată de căderea abajurului uneia dintre veiozele din casă. Doar coincidențe ciudate și-au spus proprietarii locuinței. Aceleași întâmplări au început însă să se repete cu regularitate. Radioul pornea în timpul nopții în timp ce abajurul începuse să sară din ce în ce mai departe prin cameră.

Era doar începutul unor fenomene care aveau să se întindă pe aproape patru ani.
Întâmplările s-au agravat în Crăciunul aceluiași an. Familia îngrozită a descris cum pomul de iarnă a început să se zguduie violent, scuturat parcă de o entitate nevăzută, iar un ornament a zburat prin încăpere lovind pe unul dintre membrii familiei.

Începând din acea zi, zgomote de pași și voci ciudate au început să se auda în camerele în care nu se afla nimeni. Ușile se deschideau izbindu-se de pereți, iar becurile din casă se aprindeau și se stingeau fără ca vreo persoană să acționeze întrerupătoarele.

Prietenii familiei au asistat neputincioși la drama celor din casă și au propus acestora să cheme mai mulți preoți care să le binecuvânteze locuința. Dar acest lucru nu a făcut decât să înrăutățească lucrurile. În prezența a numeroși martori, printre care politiști, preoți și chiar ziariști, fenomenele terifiante au continuat. Scaunul pe care se afla unul dintre politiști s-a ridicat împreună cu acesta în aer, prăbușindu-se apoi pe podea.

Obiectele au început să zboare prin casă și să îi lovească pe cei prezenți. Cele patru ședințe de exorcizare ale casei nu au dat niciun rezultat. În disperare de cauză, familia a apelat la un medium. Acesta le-a spus că în locuință se află trei spirite: cel al unui fermier pe nume Chatterton, al soției acestuia și al unei bătrâne cărunte, care poartă un șort alb de bucătărie.

Se părea că spiritele deveniseră violente pentru că locuința, pe care o considerau a lor, fusese ocupată de străini. Spre surprinderea tuturor, atunci când au fost verificate arhivele primăriei locale, s-a aflat că, într-adevar, un anume Chatterton locuise în aceeași casă undeva prin secolul al XVIII-lea.

Familia a părăsit locuința după ce membrii săi au declarat îngroziți că pe ecranul televizorului apăruse chipul lui Chatterton. Acesta nu spunea nimic, dar părea să îi urmărească cu o privire amenințătoare pe cei aflați în fața televizorului. Odată cu plecarea proprietarilor, orice fenomen poltergeist a încetat și nu a mai fost raportat niciun alt incident de către cumpărătorii casei.

Iar acesta nu este decât unul dintre miile de cazuri raportate anual în întreaga lume.

Poltergeist vs Știință

Termenul împământenit de poltergeist vine din limba germană și s-ar traduce prin „spirit zgomotos” (poltern – a face zgomot, geist – fantomă, spirit)

Ideea care a dus la apariția unui asemenea cuvânt a fost aceea a entităților nevăzute care se manifestă violent, mutând obiectele și făcând să leviteze oameni și animale. A existat initial o confuzie între aparițiile fantomelor, așa numitele bântuiri, și poltergeist. 

Specialiștii în paranormal consideră însă că aceste două manifestari sunt, în realitate, complet diferite. Dacă în cazul bântuirilor este vorba de spiritul unei persoane decedate într-un anume loc, în cazul poltergeistului este posibil ca fantomele să nu existe deloc. Cel mai probabil, susțin oamenii de știință, este vorba de o formă puternică, inconștientă și incontrolabilă de psihokinezie.

De altfel, numele științific pentru astfel de fenomene este Psihokinezie Spontană Recurentă (RSPK). În atare situații, se pare că o persoană influențează, fără să vrea, apariția cazurilor de poltergeist. În plus, chiar dacă împart elemente comune (aparițiile, zgomotele, mirosurile și miscarea obiectelor), bântuirile și poltergeistul se diferențiază prin modul de manifestare.

O bântuire nu este niciodată violentă, deși spaima este probabil la fel de mare. În cazul poltergeistului, pericolul la adresa celor vii este extrem de mare și se poate solda, uneori, chiar cu moartea celor prezenți.

Lăsând la o parte farsele și glumele nesărate ale unora, cazurile de poltergeist care se afla în afara oricărui dubiu au la bază prezența unui agent uman. Cercetările au demonstrat că, în majoritate, astfel de agenți sunt reprezentați de adolescenți și copii. 

Cea mai plauzibilă explicație știintifică este aceea că schimbările hormonale majore din perioada pubertății, intensitatea maximă a trăirilor specifică vârstei copilariei și adolescenței, pot activa anumite părți ale creierului vinovate de producerea psihokineziei.

Este deja celebru cazul în care birourile unei companii germane au fost afectate de aceleași zgomote inexplicabile, de obiecte care zboară fără motiv și de geamurile care se spărgeau fără a fi fost atinse. „Vinovata” de situație s-a dovedit a fi o secretară care, fără să realizeze, genera întregul spectacol grotesc. După concedierea ei, fenomenele poltergeist au încetat.

Evident, există și sceptici care susțin că în întreaga lume există zeci de milioane de adolescenți care au trecut prin traume sau care suferă din cauza modificarilor hormonale. Și cu toate acestea, doar un procent extrem de mic din rândul acestora ajunge să genereze cazuri de poltergeist.

Evident, religia poate oferi o explicație. Demonii sau, mai rar, spiritele care nu au reușit să își găsească drumul către lumea de dincolo, se întorc printre cei vii. Prezența lor poate fi una prietenoasă sau poate deveni violentă, în funcție de entitate.

Concluzie

Rămâne la alegerea fiecăruia ce explicație i se pare mai plauzibilă. Un singur lucru cert este faptul că astfel de fenomene apar în toate colțurile lumii, în culturi și medii diferite.

Ele sunt relatate de mii de ani iar natura lor rămâne una inexplicabilă, ceea face ca poltergeistul să fie, probabil, cel mai mare și mai complex mister din lumea activitităților paranormale.

Sursa: mixdecultura

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading…

0

Statul, taxe, drepturi și obligații – Opinia unui om suveran

Zarathustra – Profetul ce a devenit „zeu”